Sunday 7 November 2010

Noi.

Long time no see, cum s-ar spune. S-au intamplat multe si putine in ultimul timp, atat rutina cat si unele lucruri mai obisnuite, oricum, pot spune ca am reusit sa-mi traiesc viata in acest interval, si m-am simtit si bine, si rau, cum e si normal.
Si totusi, am avut parte de o dezamagire destul de mare, bine ca nu am mers mai departe cu planul meu, ca as fi fost si mai implicat, ceea ce ar fi fost mai rau.
E ciudat cum noi barbatii tinem mereu exteriorul dur indiferent de situatie, poti spune ca suntem chiar ipocriti fata de noi, de trairile noastre in anumite situatii. Avem foarte putini confidenti, putini prieteni in care simtim ca putem sa ne punem total increderea, sa le dezvaluim anumite lucruri, cu riscul ca ei sa se intoarca si sa ne injunghie in spate pana la urma. Invidiez sincer fetele pentru relatiile care le creeaza intre ele si felul lor de a vorbi deschis, direct. Noi pe de alta parte, punem fata noastra indiferenta si nu vorbim despre multe lucruri care ne-ar macina, ne-ar deranja, desi cel putin in cazul meu, ochii ma tradeaza mereu, mimica, nu ma pot stapani.
Deseori, aplicam lucrul asta si in relatii. Cele mai multe despartiri sunt cauzate de lipsa de comunicare. Si nu ma refer la acea comunicare gen "small talk", ci la cea de care majoritatea ne temem, acele discutii mai sensibile, care ne-ar putea face vulnerabili la un moment dat. Nu ne place vulnerabilitatea, trebuie sa ne ascundem dupa zidul din fata noastra: indiferenta, sau cel putin, impresia de indiferenta.
Asta ma aduce la o melodia pe care am descoperit-o in seara asta, care mi-a placut extraordinar de mult si ne descrie spun eu, chiar perfect. Bineinteles, piesa face parte din repertoriul celor de la Taxi. Va las sa o ascultati si sa va bucurati de ea. Numai bine, si aveti grija de voi.

Saturday 11 September 2010

Nimic nu mai conteaza.

Ciudata zi, ziua de astazi. A inceput devreme, se pare ca s-a terminat tarziu. A inceput bine, s-a terminat destul de dezamagitor, rau. Plimbari, rasete, vorbe frumoase schimbate cu un prieten bun pe care din pacate nu l-am tinut atat de aproape cat ar fi trebuit, si ma bucur ca acum ne-am mai apropiat; plictiseala spre seara: hai in club, DJ Project cica va concerta, ok, vorbeste cu lumea, analizeaza, fugi.
Am ajuns acolo, atmosfera destul de placuta, cateva chipuri prietenoase si cunoscute pe care nu le-am mai vazut de ceva timp, salut baieti! Inca un chip care m-a facut fericit, cu siguranta, spre final se pare ca m-a intristat, debusolat, facut sa ma intorc la 180 de grade.
Se spune ca lucruri bune vin celor care asteapta. Sunt dovada vie ca nu este asa. De fiecare data cand mi-am dorit pe cineva, acea persoana mereu imi scapa printre degete ca nisipul fin, ars de soare.
Vreau doar pe cineva pe care sa pot pretui,sa tin strans langa mine, sa ma cufund in ochii ei, sa o admir, sa-mi petrec timpul visand impreuna, razand si plangand, sa simt ca insemn ceva pentru ea, sa-i dovedesc si ei ca inseamna mult pentru mine, poate prea mult, prea devreme. Senzatia ca nici ea nu va putea fi a mea ma ingrozeste. Inima mea nu mai poate rabda, dupa 5 ani, nu mai poate rezista, are nevoie de cineva sa o completeze. Ma simt rece, gol.
Privesc in gol intr-una, cu gandul zburandu-mi in locuri frumoase, insa intangibile, iluzorii. Nu ma pot abtine, este firea mea, si desi imi place sa cred ca sunt o persoana simpla, cu o gandire cat de cat normala, de ce simt ca nu ma intelege nimeni, catusi de putin?..
Urasc senzatia asta, dar nu am ce face.
Se pare ca voi ramane tot eu cu mine, si de data asta...

Thursday 2 September 2010

Draga toamna...

Se pare ca in sfarsit a sosit si anotimpul meu preferat. Parca era si timpul. Anotimpul sentimentelor, anotimpul melancoliei, al ploilor reci, tamaduitoare, spalatoare de pacate omenesti. Daca pana acum nu v-ati dat seama, da, iubesc toamna, probabil ca un impact mare il are faptul ca m-am nascut in perioada asta, dar in acelasi timp o iubesc pentru linistea sufleteasca pe care mi-o aduce, o iubesc pentru vantul care ma imbarbateaza si ma face sa fiu mereu pe picioare.
Romantismul pare a se raspandi odata cu anotimpul, poate e din cauza culorilor, poate datorita jocului printre frunzele aramii-sangeriu care plutesc usor spre pamantul umed si rece, acoperindu-l ca un val multicolor. Nu stiu, dar se intampla, si imi pare bine.
In orice caz, aceasta toamna imi pare putin mai speciala... Nu cunosc inca motivele, sper sa se iveasca in curand, nu-mi place sa fiu lasat in suspans, cu gandul la ele, prefer sa nu ma gandesc la asta si sa merg mai departe.
Odata cu toamna mi-am refacut si playlist-ul. Am adus la suprafata mai multe melodii vechi, majoritatea folk, sau celtice. Aerul medieval imbinat cu atmosfera de toamna par sa se potriveasca de minune pentru mine. Sunt linistit, sunt fericit.
Va invit sa ascultati si sa va bucurati de un clip care l-am descoperit astazi, dar care imi place foarte mult. Enjoy! :)

Sunday 1 August 2010

Oferit si interzis

Care este drumul catre izvorul tineretii mele, ma intreb,
Care este drumul catre anii pe care i-am lasat sa treaca pe langa mine
Da-mi inapoi inocenta, caci imi doresc sa visez din nou
Ca si cum nu mi-am depasit niciodata vechiul meu teren de joaca,
Unde Soarele apune lin cu a sa coroana de aur, si
Frunzele canta balade in jurul scranciobelor pustiite,
Da-mi acele aripi.

Cazi ca o frunza in vant, pe ocean
De-un albastru ca al ochilor tai, in teatrul amurgului
Cu simfonii cantand in intreaga lume fara vreun sunet,
Ne este oferit, si interzis...

Saturday 24 July 2010

Hmm...

Nu prea mi-a placut ziua de azi. Am simtit-o de dimineata. M-am trezit aiurea, cearsaful si patura ravasite, cu capul in perna. Cand sa deschid PC-ul, ca sa vezi.. s-a ars placa video. Dupa cateva alergari prin cartier, pe la varmiu am reusit sa rezolvam treaba, sunt pe o alta mai veche, speram sa reziste..
Asta fiind una la mana.
Doi... sa zicem doar ca baschetul nu a mai fost de data asta atat de relaxant si tamaduitor ca alte dati, ci dimpotriva, s-a intamplat exact inversul, am plecat mai nervos si ingandurat ca niciodata dintr-un joc. Nu mi-a placut deloc. Mi-am luat lucrurile si am plecat ultimul de pe teren, m-am suit in masina si am condus.. am batut tot orasul in lung si lat pentru vreo ora, mergand incet, cu muzica. Mi-am adus aminte cat de linistitoare poate fi muzica reggae in momente din astea.. El Negro la maxim sa fie.
Bine, asta m-a dus si cu gandul in alte parti, bineinteles nu a fost de bine, pe langa o liniste sufleteasca, incepea o tulburare mai profunda... Lipsa unei persoane sa fie cu adevarat, trup si suflet langa mine, minte langa minte.
Astfel de persoana imi tot scapa parca printre degete de fiecare data si treaba asta tine de vreo 5 ani si nu prea pare ca voi avea norocul de a o gasi prea devreme. Cineva balansat, sa ma poata motiva mereu, cineva decent..
Poate vreau prea mult, poate tintesc prea sus, nu stiu, dar.. intr-o mica masura imi pot permite aroganta de a spera ca merit ceva bun, de durata.. ceva ce imi doresc de atat de mult timp.
Odata gasita, cu siguranta voi fi fericit ca o voi avea, o voi pretui, si-i voi sta in viata ei ca o statuie.
Intre timp, voi ramane cu speranta si muzica, prietena mea cea mai buna, cea care alina suflete.. Sper ca ziua de maine imi va aduce ceva mai bun... Pana atunci, ma voi bucura de "Linistea" mea..
P.S. : Scuzati scrisul, nu mi-a mai trebuit exprimare si nimic, pur si simplu aveam nevoie sa pun chestiile astea "pe tastatura"


Asculta mai multe audio Muzica

Saturday 3 July 2010

Stay

De dimineata am avut ocazia sa vad un film care totalmente m-a dat pe spate. Este destul de vechi, din 2005, dar nu il intalnisem pana acum. Noroc de o melodie care avea secvente a filmului in clipul fan-made.
Se numeste "Stay". Un thriller-psihologic care e pur si simplu mindblowing. Are cateva editari interesante, efecte destul de bune, si cateva treceri cu adevarat nelinistitoare.
Pot spune ca cel care a scris scenariul a avut un film aparte al lui.
Nu voi mai spune nimic, nu sunt critic, va las un trailer (din pacate, este facut extraordinar de prost pentru asa un film, da mai degraba impresia de horror) si sper sa il vizionati, ca merita cu siguranta.

2 iulie 2010.. gen

O zi destul de interesanta as putea spune... M-am trezit pe undeva pe la ora 11, spalat, mancat, vorbesc cu tata sa merg sa rezolv cu toba nou rupta ( Furia Alba in sfarsit s-a ridicat la numele ei, scotand un sunet ca de muscle car american cu tot cu turbina pe el). Zis si facut, am mers, am rezolvat, m-am intors. La 5 am plecat sa iau cadoul colegului, treaba rezolvata rapid, am avut noroc ca am gasit deschis. Fiind cu masina, deh, hai pe la terenul de baschet sa vedem care e treaba, ajuns acolo, ies, ma duc putin pe teren, arunc cateva cosuri si dau sa plec. Intamplarea a facut ca neatentia sa ma tinteasca pe loc - am uitat farurile aprinse, deci bateria s-a dus, noroc de var'miu, din nou cu salvarea.
Se face ora 6:30, iau limonada, echipamentul, hai la deschiderea campionatului de baschet. Ajung, dau de un vechi prieten si de coechipieri, incepe incalzirea, bineinteles in binecunoscuta buna stare a noastra, glume peste glume, etc. Incepem meciul la 7 jumatate, eu vizualizand prima repriza de pe banca. Tot ce am putut sa-mi dau seama e ca era un haos total de ambele parti, toti voiau sa faca impresie buna, se cam dusese partea cu jucatul de panarama si placere, parca era razboi. Intru mai tarziu, din pacate nu eram eu prea setat, nu fac mare lucru, cate o pasa, doua, mai o impiedicare, o ratare - clar, nu a fost bine deloc pentru mine. Din fericire, in final echipa a reusit sa obtina victoria prin o mica organizare, simpla, dar de succes in mare masura.
Perfect! Motiv de baut.
Ma schimb, ajung acasa, o baie rapida in timp ce telefonul suna intr-una, vorbesc cu grupul, ne stabilim, ies fulger pe usa alaturi de cadou. Ajunsi, atmosfera exact cum ma asteptam: linistita, laid back, bere si fum de tigara.
Cred ca a fost cam ce imi trebuia, dupa o zi destul de obositoare: putina socializare, bere si fum pentru a intretine atmosfera.
Plecam pe la 3 si ceva cred, ne mai plimbam, radem, ne despartim pe centru intr-un tarziu. Ajuns cu, colegul langa scara, mai stam de vorba pana vedem ca incepe sa se lumineze cand ne retragem.
Si... cam atat. Stingerea. Noapte buna!

Sunday 27 June 2010

Ploaia

"Ploaia care va cadea, pacatele toate mi le va spala". Da, astea sunt versurile pe care m-am intors in noaptea aceasta ploioasa acasa, pe jos. Asa am simtit. De asta aveam nevoie, sincer. Chiar a fost amuzant (raceala care va veni probabil nu va fi -nu conteaza) mai ales ca eram singur pe toate strazile, m-am plimbat cu gandurile mele in linistea din oras. Rareori e asa. 

Bine ca se intampla totusi.

Thanks, aveti grija de voi! Oh, and enjoy once again.


Friday 25 June 2010

Pierdevara

Da, asa ma simt azi. Si chiar incepe sa-mi placa starea. In ultimul timp ascult destul de des piesele lui Skizzo. Se pare ca incep sa inteleg ca sunt pe filmul omului. Din nou... imi place! Pana una alta, enjoy the music!

Welcome!... (si voua, si mie)

Asa... nu stiu ce m-a apucat cu asta, poate voi duce chestia asta mai departe, poate nu... Am zis daca toata lumea tot e "onlain" sa ma bag si eu, poate voi gasi ceva interesant. Nu voi posta ceva gen artistic pe aici, cel putin nu pentru asta l-am facut. Ideea principala pe moment este (si probabil va ramane) cea a unui blog: sa povestesc lucruri.

Deci da, cam atat.

In rest, numai bine, aveti grija de voi.